coloristic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLORÍSTIC, -Ă, coloristici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. De culori, al culorilor.
2. S. f. Studiu al culorilor. – Din
fr. coloristique.coloristic (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLORÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la culori.
II. s. f. studiu al culorilor. (<fr.
coloristique, it.
coloristico)
coloristic (Dicționar de neologisme, 1986)COLORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la culori. [< fr.
coloristique, it.
coloristico].
coloristic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLORÍSTIC, -Ă, coloristici, -ce, adj. 1. De culori, al culorilor. – Din
fr. coloristique.coloristic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*colorístic adj. m.,
pl. colorístici; f. colorístică, pl. colorísticecoloristic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLORÍSTIC, -Ă, coloristici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. De culori, al culorilor.
2. S. f. Studiu al culorilor. — Din
fr. coloristique.