colorist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLORÍST, -Ă, coloriști, -ste, s. m. și
f. Pictor care se distinge prin atenția deosebită acordată coloritului tablourilor sale. – Din
fr. coloriste.colorist (Dicționar de neologisme, 1986)COLORÍST, -Ă s.m. și f. Pictor care excelează în armonizarea culorilor. ♦ Cel care colorează stampe, hărți etc. [Cf. fr.
coloriste].
colorist (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLORÍST, -Ă s. m. f. 1. pictor care excelează în armonizarea culorilor. 2. cel care colorează stampe, hărți etc. 3. (cinem.) specialist care realizează culoarea personajelor, după modelul conceput de regizor, pentru fiecare cadru în parte. (<fr.
coloriste)
colorist (Dicționaru limbii românești, 1939)*coloríst, -ă s. (it.
colorista, fr.
coloriste). Pictor care știe să pună bine colorile [!] unele lîngă altele, să coloreze bine. Colorator, acela care colorează stampele, gravurile, hărțile ș. a.
colorist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coloríst s. m.,
pl. coloríșticolorist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colorist m.
1. pictor abil a întrebuința colorile;
2. cel ce colorează stampe, hărți, etc.
colorist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLORÍST, -Ă, coloriști, -ste, s. m. și
f. Pictor care se distinge printr-un simț deosebit al culorii. — Din
fr. coloriste.