colos - explicat in DEX

colos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLÓS, coloși, s. m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporții foarte mari. 2. Om, animal de mărime și cu putere neobișnuite. [Pl. și: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus.

colos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLÓS s. m. 1. statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (fig.) om, ființă (sau obiect) de proporții uriașe. (<fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)

colos (Dicționar de neologisme, 1986)
COLÓS s.m. 1. Statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (Fig.) Om de o statură și de o putere neobișnuită; uriaș; (p.ext.) ființă (sau obiect) de proporții uriașe. [Pl. -oși, (s.n.) -osuri. / < lat. colossus].

colos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*colós n., pl. urĭ și oase (vgr. kolossós, lat. colóssus). Statuă maĭ mare de cît mărimea naturală, cum a fost maĭ ales cea de bronz a luĭ Apóline, înaltă de 30 de metri, ridicată la intrarea portuluĭ din Rodos în sec. III în ainte [!] de Hristos și dărămată [!] de un cutremur și care se numea colosu de la Rodos. Casă foarte mare, hardughie. Om saŭ animal voluminos, matahală (și masc. doĭ coloșĭ). Fig. Niște colosurĭ de corăbiĭ, un colos de imperiŭ. V. uriaș.

colos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!colós s. m., pl. colóși

colos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colos n. și m. 1. statuă de o mărime extraordinară: coloase deșirate cu forma ca o turlă BOL.: Colosul dela Rodos, statua lui Apollon în bronz, înaltă de 30 m. si ridicată (sec. III a.Cr.) la intrarea portului din Rodos; 2. fig. om de statură foarte mare: e un colos; 3. fig. imperiu suveran foarte puternic: colosul dela Nord (Rusia).

colos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLÓS, coloși, s. m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporții foarte mari. 2. Om, animal de mărime și putere neobișnuite. [Pl. și: (n.) colosuri] — Din fr. colosse, lat. colossus.