coloană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLOÁNĂ, coloane, s. f. 1. Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susțină o parte dintr-un edificiu sau să-l înfrumusețeze. ♦ (
Anat.)
Coloană vertebrală = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susținere a scheletului la animalele vertebrate; șira spinării.
2. (
Fiz.) Masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau țâșnind cu putere dintr-o conductă sau dintr-un rezervor.
Coloană de mercur. 3. Fiecare dintre secțiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar, revistă etc. și care este despărțită de celelalte printr-o linie neagră verticală sau printr-un spațiu alb;
p. ext. conținutul unei astfel de despărțituri. ◊
Expr. A pune (pe cineva)
pe două coloane = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul folosit de acesta. ♦ Rubrică într-un formular, registru etc.
4. Șir de cifre așezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice etc. pentru a putea fi adunate.
5. Nume dat mai multor aparate folosite în chimie și în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă etc. care conține materiale adsorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante etc.
6. Formație realizată prin dispunerea în adâncime a unităților militare în vederea deplasării lor. ♦ (Și în sintagma
coloană de marș) Grup de oameni, de soldați, de vehicule etc. care se deplasează pe același itinerar în șiruri paralele.
7. (
Cin.; în sintagma)
Coloană sonoră = ansamblu de sunete (cuvinte, muzică etc.) care însoțesc imaginile unui film; pistă sonoră. – Din
fr. colonne.coloană (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLOÁNĂ s. f. 1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament. ♦ formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită. ◊
coloană vertebrală = șira spinării. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
2. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă.
3. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise. ♦ rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
4. șir vertical de cifre.
5. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc.
6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime. ◊
coloana a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
7. (cinem.)
coloană sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film. (<fr.
colonne)
coloană (Dicționar de neologisme, 1986)COLOÁNĂ s.f. 1. Stâlp de piatră, de marmură etc. de formă cilindrică, destinat să susțină o parte dintr-un edificiu. ◊
Coloană vertebrală = șira spinării. ♦ Parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
2. Masă a unui fluid, care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă.
3. Secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise; conținutul acesteia. ♦ Rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
4. Șir vertical de cifre.
5. Denumire a mai multor aparate folosite în chimie și în industria chimică, alcătuite dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, materiale filtrante etc.
6. Convoi de oameni, de animale, de vehicule care merge orânduit în șiruri paralele în adâncime.
7. (
Cinem.)
Coloană sonoră = ansamblul de sunete care însoțește imaginile unui film. [Cf. lat.
columna, fr.
colonne, it.
colonna, ngr.
kolona].
coloană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)coloánă (coloáne), s. f. – Stîlp cilindric de marmură, piatră, lemn, pentru susținerea unei clădiri sau pentru înfrumusețarea ei. –
Mr. culoană. Lat. columna (
sec. XVIII) și mai tîrziu din
fr. colonne; în
mr., din
it. colonna sau din
ngr. ϰολῶνα. Este dublet al lui
columnă (
sec. XIX). –
Der. colonadă, s. f., din
fr. colonnade; colontitlu, s. n. din
fr. colonne-titre; încolona, vb. (a pune în rînd, a forma o coloană, termen militar).
coloană (Dicționaru limbii românești, 1939)*coloánă (
oa dift.) f., pl.
e (fr.
colonne, d. lat.
columna). Stîlp cilindric cu bază și capitel. O parte dintr´o pagină împărțită din sus în jos:
ziar pe șapte coloane. Fiz. Masă de fluid în formă cilindrică:
colcană de aer, de apă. Anat. Coloană vertebrală, totalitatea vertebrelor (șira spinăriĭ) de care se leagă cele-lalte oase ale vertebratelor.
Fig. Sprijin, suport:
Traĭan a fost una din coloanele latinitățiĭ. Șir de trupe în mers (lat.
agmen) saŭ dispuse în lungime, fiind oameniĭ așezațĭ unu după altu (în opoz. cu „linie, front”):
trecerea escadronului din linie în coloană. Coloanele lui Ercule [!], ceĭ doĭ munțĭ aĭ strimtoriĭ Gibraltar.
A pune pe cineva pe doŭă coloane, a tipări pe o coloană ceĭa ce a scris el, și pe alta, ceĭa ce a scris autoru după care a plagiat. – Rar
columnă.coloană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coloánă s. f.,
g.-d. art. coloánei; pl. coloánecoloană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coloană f.
1. stâlp cilindric menit a susține părțile unei zidiri sau servind numai ca ornament:
naltele coloane unui templu maiestos AL.;
2. fig. sprijin, reazim:
coloanele Statului; 3. în tipografie, fiecare parte a unei pagini separată printr’o trăsură verticală:
dicționar pe două coloane; 4. corp de trupe dispus astfel ca s’aibă puțin front și multă lungime:
acum coloana s’a oprit sub crivățul de noapte AL.;
5. Fiz. fluid (aer, apă, mercuriu) conținut într’un tub:
coloană de mercuriu; 6. Anat. coloana vertebrală sau șira spinării, trunchiu osos d’alungul spinării, compus la om din 24 de vertebre.
coloană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLOÁNĂ, coloane, s. f. 1. Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susțină o parte dintr-un edificiu sau să-l ornamenteze, format din bază, fus și capitel. ♦ (
Anat.)
Coloană vertebrală = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susținere a scheletului la animalele vertebrate; șira spinării.
2. (
Fiz.) Masă de lichid conținută într-un tub sau care țâșnește cu putere dintr-o conductă sau dintr-un rezervor.
Coloană de mercur. 3. Fiecare dintre secțiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar, revistă etc. și care este despărțită de celelalte printr-o linie neagră verticală sau printr-un spațiu alb;
p. ext. conținutul unei astfel de despărțituri. ◊
Expr. A pune (pe cineva)
pe două coloane = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul folosit de acesta. ♦ Rubrică într-un formular, registru etc.
4. Șir de cifre așezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice etc. pentru a putea fi adunate.
5. Nume dat mai multor aparate folosite în chimie și în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă etc. care conține materiale adsorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante etc.
6. Formație realizată prin dispunerea în adâncime a unităților militare în vederea deplasării lor. ♦ (Și în sintagma
coloană de marș) Grup de oameni, de soldați, de vehicule etc. care se deplasează pe același itinerar în șiruri paralele.
7. (
Cin.; în sintagma)
Coloană sonoră = ansamblu de sunete (cuvinte, muzică etc.) care însoțesc imaginile unui film; pistă sonoră. — Din
fr. colonne.