colimație - explicat in DEX

colimație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLIMÁȚIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.

colimație (Dicționar de neologisme, 1986)
COLIMÁȚIE s.f. Coincidența dintre axa optică a lunetei unui aparat topografic și linia de vizare. [Gen. -iei, var. colimațiune s.f. / < fr. collimation, germ. Kollimation].

colimație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLIMÁȚIE s. f. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare. (<fr. collimation, germ. Kolimation)

colimație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colimáție (-ți-e) s. f., art. colimáția (-ți-a), g.-d. colimáții, art. colimáției

colimație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLIMÁȚIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. — Din fr. collimation, germ. Kollimation.