colimare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COLIMÁRE s. f. Acțiunea de a colima și rezultatul ei. – V. colima.
colimare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) colimáre s. f., g.-d. art. colimắrii
colimare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COLIMÁRE s. f. Acțiunea de a colima și rezultatul ei. — V. colima.