coligativ - explicat in DEX

coligativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLIGATÍV, -Ă, coligativi, -e, adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. – Din fr. colligatif.

coligativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLIGATÍV, -Ă adj. (despre proprietăți ale substanțelor) care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. (<fr. colligatif)

coligativ (Dicționar de neologisme, 1986)
COLIGATÍV, -Ă adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. [< fr. colligatif].

coligativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coligatív adj. m., pl. coligatívi; f. coligatívă, pl. coligatíve

coligativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLIGATÍV, -Ă, coligativi, -e, adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. — Din fr. colligatif.