coligare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLIGÁRE, coligări, s. f. 1. (
Log.) Acțiunea de a sintetiza mai multe observații.
2. (
Chim.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi. – Din
it. colligare „a lega împreună”.
coligare (Dicționar de neologisme, 1986)COLIGÁRE s.f. 1. (
Log.) Acțiunea de a sintetiza mai multe observații.
2. (
Fiz.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi. [< it.
colligare – a lega împreună, cf. fr.
colligation].
coligare (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLIGÁRE s. f. 1. (log.) acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (fiz.) formare a unei legături covalente prin unirea a doi atomi. (după fr.
colligation)
coligare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLIGÁRE, coligări, s. f. 1. (
Log.) Acțiunea de a sintetiza mai multe observații.
2. (
Chim.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi. — Din
it. colligare „a lega împreună”.