colier - explicat in DEX

colier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLIÉR, coliere, s. n. 1. Șirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe etc. care se poartă în jurul gâtului. ♦ Fig. Cerc, brâu. 2. Element de legătură, de obicei metalic, de forma unui inel sau a unei brățări, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese. [Pr.: -li-er] – Din fr. collier.

colier (Dicționar de neologisme, 1986)
COLIÉR s.n. 1. Șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc., care se poartă la gât. 2. Bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (Fig.) Brâu, cerc. [Pron. -li-er. / < fr. collier].

colier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COLIÉR s. n. 1. șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc. care se poartă la gât. 2. bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (fig.) brâu, cerc. (< fr. collier)

colier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coliér n., pl. e (fr. collier, d. lat. collarium, care vine d. collum, gît. V. guler și decoltat). Salbă, ornament femeĭesc care se poartă la gît. Colan, lanț de aur al membrilor unuĭ ordin. V. zgardă.

colier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coliér (-li-er) s. n., pl. coliére

colier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colier n. 1. podoabă de gât: coliere de diamante; 2. lanț de aur ce-l poartă cavalerii unor ordine.

colier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLIÉR, coliere, s. n. 1. Șirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe etc. care se poartă în jurul gâtului. ♦ Fig. Cerc, brâu. 2. Element de legătură, de obicei metalic, de forma unui inel sau a unei brățări, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese. [Pr.: -li-er] — Din fr. collier.