colțun - explicat in DEX

colțun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLȚÚN, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). [Var.: (1) călțún s. m.] – Din ngr. kaltsúni (< it.).

colțun (Dicționaru limbii românești, 1939)
colțún, -áș, V. călțun, -áș.

colțun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colțún/călțún² (ciorap) (înv., pop.) s. m., pl. colțúni/călțúni

colțun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
colțun m. V. călțun.

colțun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLȚÚN, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: colțunul-popii sau colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). [Var.: (1) călțun s. m.] — Din ngr. kaltsúni.