colțuleț - explicat in DEX
colțuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLȚULÉȚ, colțulețe, s. n. Colțișor. –
Colț +
suf. -uleț.colțuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colțuléț s. n.,
pl. colțuléțecolțuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLȚULÉȚ, colțulețe, s. n. Colțișor. —
Colț +
suf. -uleț.