colțos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦
Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. –
Colț +
suf. -os.colțos (Dicționaru limbii românești, 1939)colțós, -oásă adj. Colțat, cu colțĭ marĭ.
Fig. Agresiv, hărțăgos.
colțos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colțós adj. m.,
pl. colțóși; f. colțoásă, pl. colțoásecolțos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colțos a. colțat (la fig.).
colțos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦
Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. —
Colț +
suf. -os.