colăcel - explicat in DEX

colăcel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COLĂCÉL, colăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. 2. (Bot.; reg.) Pelargonie. – Colac + suf. -el.

colăcel (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) colăcél m., pl. eĭ, V. conăcar.

colăcel (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) colăcél m., pl. eĭ. Colac mic. V. bornac.

colăcel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
colăcél s. m., pl. colăcéi, art. colăcéii

colăcel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COLĂCÉL, colăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. 2. (Bot.; reg.) Pelargonie. — Colac + suf. -el.