coinstigator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și
f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [
Pr.:
co-in-] –
Co +
instigator.coinstigator (Marele dicționar de neologisme, 2000)COINSTIGATÓR, -OÁRE s. m. f. instigator împreună cu alții. (< co- + instigator)
coinstigator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COINSTIGATÓR, -OÁRE, coinstigatori, -oare, s. m. și
f. Instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni. [
Pr.:
co-in-] —
Co +
instigator.