coinculpat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COINCULPÁT, -Ă, coinculpați, -te, s. m. și
f. Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. [
Pr.:
co-in-] – Din
fr. coinculpé.coinculpat (Dicționar de neologisme, 1986)COINCULPÁT, -Ă s.m. și f. (
Jur.) Cel care este inculpat pentru același delict împreună cu alții. [Pron.
co-in-. / cf. fr.
coïnculpé].
coinculpat (Marele dicționar de neologisme, 2000)COINCULPÁT, -Ă s. m. f. inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. (< fr.
coïnculpé)
coinculpat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COINCULPÁT, -Ă, coinculpați, -te, s. m. și
f. Inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. [
Pr.:
co-in-] — Din
fr. coinculpé.