cointeresare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COINTERESÁRE, cointeresări, s. f. Acțiunea de
a cointeresa și rezultatul ei. [
Pr.:
co-in-] –
V. cointeresa.cointeresare (Dicționar de neologisme, 1986)COINTERESÁRE s.f. Acțiunea de a cointeresa și rezultatul ei. [Pron.
co-in-. / <
cointeresa].
cointeresare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cointeresáre s. f.,
g.-d. art. cointeresắrii; pl. cointerersắricointeresare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COINTERESÁRE, cointeresări, s. f. Acțiimea de
a cointeresa și rezultatul ei. [
Pr.:
co-in-] —
V. cointeresa.