coincident - explicat in DEX

coincident (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COINCIDÉNT, -Ă, coincidenți, -te, adj. (Rar) Care coincide. [Pr.: co-in-] – Din fr. coïncident.

coincident (Dicționar de neologisme, 1986)
COINCIDÉNT, -Ă adj. (Mat.) Care coincide. [Pron. co-in-. / < fr. coincident].

coincident (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COINCIDÉNT, -Ă adj. care coincide. (< fr. coïncident)

coincident (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coincidént, -ă adj. (mlat. coincidens, -éntis). Geom. Care coincide: liniĭ, figurĭ coincidente. Fig. Care se întîmplă împreună: sosire coincidentă cu plecarea luĭ.

coincident (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coincidént (rar) adj. m., pl. coincidénți; f. coincidéntă, pl. coincidénte

coincident (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COINCIDÉNT, -Ă, coincidenți, -te, adj. (Rar) Care coincide. [Pr.: co-in-] — Din fr. coïncident.