cognoscibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COGNOSCIBILITÁTE s. f. (
Fil.) Însușirea de a fi cunoscut. – Din
fr. cognoscibilitécognoscibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)COGNOSCIBILITÁTE s.f. Însușirea de a putea fi cunoscut. [Cf. fr.
cognoscibilité].
cognoscibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)COGNOSCIBILITÁTE s. f. însușirea de a putea fi cunoscut. (< fr.
cognoscibilité)
cognoscibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cognoscibilitáte s. f.,
g.-d. art. cognoscibilitắțiicognoscibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COGNOSCIBILITÁTE s. f. (Fil.) Însușirea de a putea fi cunoscut. — Din
fr. cognoscibilité.