cohalm - explicat in DEX

cohalm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COHÁLM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Câmp; ogor. – Cf. magh. köhalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”.

cohalm (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cohálm (cohálmuri), s. n. – Pajiște, înălțime mică acoperită cu iarbă. Mag. köhalom „grămadă de pietre” (DAR).

cohalm (Dicționaru limbii românești, 1939)
cohálm și cuhálm n., pl. urĭ (cp. cu ung. köhalom, morman de petre [!], d. kö, peatră, și halom, holm. Cohalm e și un orășel în Ardeal. V. hîlm). Mold. sud, Munt. est. Zăvoĭ, luncă, pădure de sălciĭ, plopĭ ș. a. pe malu unuĭ rîŭ. V. berc 1.

cohalm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cohálm (reg.) s. n., pl. cohálmuri

cohalm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Cohalm (Köhalom) n. oraș industrial în comitatul Târnava-mare, numit de Sași Reps, cu 2775 locuitori (din cari 861 români).

cohalm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COHÁLM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Câmp; ogor. — Cf. magh. köhalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”.