cognitiv - explicat in DEX

cognitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COGNITÍV, -Ă, cognitivi, -e, adj. (Livr.) Care aparține cunoașterii, privitor la cunoaștere, capabil de a cunoaște. – Din fr. cognitif.

cognitiv (Dicționar de neologisme, 1986)
COGNITÍV, -Ă adj. Relativ la cunoaștere. [Cf. fr. cognitif].

cognitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COGNITÍV, -Ă adj. referitor la cunoaștere. (< fr. cognitif)

cognitiv (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COGNITÍV, -Ă (‹ fr.) adj. Referitor la cunoaștere, la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe. ◊ (PSIH.) Psihologie c. = disciplină situată la intersecția biologiei, psihologiei, lingvisticii și informaticii, avînd ca obiect mecanismele gîndirii prin intermediul cărora are loc cunoașterea, de la percepție la raționament logic. ◊ Teste cognitive = probe psihometrice administrate subiecților în vederea evaluării nivelului de cunoștințe (ex.: teste de cunoștințe tehnice aplicate în vederea selecției profesionale). ◊ (LOG.) Propoziții cognitive = propoziții care redau cunoștințe sau informații despre proprietățile unor obiecte (propoziții de predicație) sau despre relațiile dintre anumite obiecte (propoziții de relație).

cognitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cognitív adj. m., pl. cognitívi; f. cognitívă, pl. cognitíve

cognitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COGNITÍV, -Ă, cognitivi, -e, adj. Referitor la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe, la cunoaștere. — Din fr. cognitif.