codruleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CODRULÉȚ,codrulețe, s. n. Diminutiv al lui codru; codruț. – Codru + suf. -(u)leț.
codruleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) codruléț(co-dru-) s. n., pl. codruléțe
codruleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CODRULÉȚ,codrulețe, s. n. Diminutiv al lui codru; codruț. — Codru + suf. -(u)leț.