codresc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CODRÉSC, -EÁSCĂ,codrești, adj. (Rar) Codrean. – Codru + suf. -esc.
codresc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) codrésc (rar) (co-dresc) adj. m., f. codreáscă; pl. m. și f. codréști
codresc(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) codresc a. de codru: a ucis un cerb codresc și patru căprioare Al.
codresc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CODRÉSC, -EÁSCĂ,codrești, adj. (Rar) Codrean. — Codru + suf. -esc.