cocțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COCȚIÚNE, cocțiuni, s. f. (
Fam.) Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conțin; medicament astfel obținut. – Din
fr. coction.cocțiune (Dicționar de neologisme, 1986)COCȚIÚNE s.f. Fierbere, coacere. ♦ Digestie a alimentelor în stomac. [Cf. fr.
coction, lat.
coctio <
coquere – a coace].
cocțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)COCȚIÚNE s. f. 1. fierbere, coacere. ◊ fierbere a frunzelor, florilor etc. de plante medicinale pentru extragerea principiilor active conținute; medicament astfel obținut. 2. digestie a alimentelor în stomac. (< fr.
coction, lat.
coctio)
cocțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*cocțiúne f. (lat.
cóctio, -ónis, coacere. V.
decoct). Acțiunea de a coace.
Med. Digestiunea alimentelor în stomah [!].
cocțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cocțiúne (-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. cocțiúniicocțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COCȚIÚNE s. f. (
Fam.) Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conțin; medicament astfel obținut. — Din
fr. coction.