cocaie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cocáie,
cocắi, s.f. (reg.)
1. lemn strâmb cu care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă; cujbă.
2. cobiliță, coromâslă, cumpănă.
3. bățul folosit în jocul popic.
4. parte a războiului de țesut.
5. parte a pivei de abá.
cocaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)cocáĭe f., pl.
ăĭ (bg. sîrb.
kuka, cîrlig, cinghel. V.
coacă).
Olt. Cujbă:
țeapa în care s´a fript mĭelu și cocaĭa pe care s´a atîtnat căldarea de mămăligă (CL. 1922, 365). V.
țăcălie.