coacăză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COÁCĂZĂ, coacăze, s. f. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobițe roșii, cu gust acrișor, dispuse în ciorchini; pomușoară. –
Cf. alb. kokëzë.coacăză (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)coácăză (-ze), s. f. –
1. Fruct în formă de bobițe roșii cu gust acrișor, pomușoară. –
2. Varietate de coacăz. –
3. (
Bucov.) Varietate de struguri. –
4. Afină. –
5. Dîrmoz,
Viburnum Lantana. –
Mr. coacăză. Varietatea de plante numită astfel indică faptul că numele le-a fost dat din pricina aspectului bobițelor sale rotunde și cărnoase, care au o anumită asemănare între ele. Este probabil, prin urmare, ca originea cuvîntului să fie
lat. *
coccum, pl. cocca, din al cărui rezultat *
coacă s-a obținut acest cuvînt, prin
suf. -
ză, ca în
cinteză, pupăză, etc. (Densusianu,
Bausteine, 474; Philippide, II, 707; Pascu,
Suf., 379; Iordan,
Dift., 188;
cf. Rosetti, II, 115). În general se preferă să se plece de la
alb. kokjë „boabă”, care este același cuvînt
lat. (Densusianu,
Rom., XXXIII, 74; Meyer, 164; Schuchardt,
ZRPh., XXVI, 322; DAR; REW 2009; Pușcariu,
Lr., 265); dar această ipoteză este inutilă, căci o formă *
kokëzë nu apare în
alb. și
der. cu
-ză este normală în
rom., pentru a se forma
dim.,
cf. căcărează, gălbează. –
Der. coacăz, s. m. (arbustul care dă coacăze);
cocăzar, s. m. (rododendron). Din
rom. provin
bg. kokazi „afină”,
mag. kokojza, kokolyza „coacăză”,
rut. gogodza.coacăză (Dicționaru limbii românești, 1939)coácăză (
oa dift.) f., pl.
e (dim. d.
coacă, var din
cocă 1. D. rom. vine bg.
kokazi, afine; rut.
gogodza, ung.
kokojza și
kokojca).
Vest. Fruct de coacăz. – În nord
coacăță, „fruct de dîrmoz”.
coacăză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coácăză s. f.,
g.-d. art. coácăzei; pl. coácăzecoacăză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coacăză f. poamă roșie și străvezie, uneori prin cultură galbenă sau albă. [Diminutiv dintr’un primitiv
coacă, boabă (cf. it.
coccola)].
coacăză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COÁCĂZĂ, coacăze, s. f. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobițe roșii, cu gust acrișor, dispuse în ciorchini; pomușoară. —
Cf. alb. kokëzë.