coacăz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COÁCĂZ, coacăzi, s. m. Arbust cu frunze formate din cinci lobi, cu flori galbene-verzui dispuse în ciorchini, cultivat pentru fructele sale comestibile
(Ribes rubrum). – Din
coacăză (derivat regresiv).
coacăz (Dicționaru limbii românești, 1939)coácăz (
oa dift.) m., pl.
zĭ și
jĭ (din
coacăză).
Vest. Pomușoară, o tufă (originară din Japonia) care produce niște bobițe comestibile roșiĭ, galbene și albe așezate în formă de strugureĭ (
ribes rubrum). Merișor (
vaccinium vitis idaea). – În nord
coacăț, „dîrmoz”. V.
păltior și
agriș.coacăz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coácăz s. m.,
pl. coácăzicoacăz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coacăz m. arbust cu flori galbene verzui și fr5ucte comestibile roșii (
Ribes rubrum).
coacăz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COÁCĂZ, coacăzi, s. m. Arbust cu frunze formate din cinci lobi, cu flori galbene-verzui dispuse în ciorchini, cultivat pentru fructele sale comestibile
(Ribes rubrum). — Din
coacăză (derivat regresiv).