cnocauta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CNOCAUTÁ, cnocautez, vb. I.
Tranz. A-și învinge adversarul prin cnocaut. [
Pr.:
-ca-u-] – Din
cnocaut.cnocauta (Dicționar de neologisme, 1986)CNOCAUTÁ vb. I. tr. A face pe cineva cnocaut. [<
cnocaut +
-a, cf. engl.
knock-out].
cnocauta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CNOCAUTÁ vb. tr. a face cnocaut. (< cnocaut)