clorhidric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLORHÍDRIC, adj. (În sintagma)
Acid clorhidric = gaz incolor cu miros înțepător, rezultat din combinarea clorului cu hidrogenul sau prin acțiunea acidului sulfuric asupra sării de bucătărie, cu numeroase întrebuințări în industria chimică. – Din
fr. chlorhydrique.clorhidric (Dicționar de neologisme, 1986)CLORHÍDRIC adj.m. Acid clorhidric = acid incolor, coroziv, cu miros înțepător, care se obține prin combinarea clorului cu hidrogenul sau prin acțiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu. [< fr.
chlorhydrique].
clorhidric (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLORHÍDRIC adj. acid ~ = gaz incolor, coroziv, cu miros înțepător, obținut prin sinteză direct din elemente sau prin acțiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu. (< fr.
chlorhydrique)
clorhidric (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CLORHÍDRIC (‹
fr.)
Adj. Acid ~ = gaz incolor, foarte ușor solubil în apă (
p. f. -84,9ºC,
p. t. -114,8ºC), cu miros înțepător, corosiv, mai greu decît aerul, care se obține prin acțiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu, și prin sinteză direct din elemente. În soluție apoasă este un acid puternic. Se întrebuințează la decapare, la fabricarea clorurilor, a clorhidraților etc.
clorhidric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!clorhídric (acid ~) (-hi-dric) adj. m.clorhidric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clorhidric s.
acid clorhidric, combinarea hidrogenului cu clorul, întrebuințat în industrie ca un caustic.
clorhidric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLORHÍDRIC adj. (În sintagma)
Acid clorhidric = gaz incolor cu miros înțepător, rezultat din combinarea clorului cu hidrogenul sau prin acțiunea acidului sulfuric asupra sării de bucătărie, cu numeroase întrebuințări în industria chimică. – Din
fr. chlorhydrique.