cloretan(Marele dicționar de neologisme, 2000) CLORETÁNs. m. clorură de etil. (< fr. chloréthane)
cloretan(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !cloretán (clorură de etil) (clo-re-/clor-e-) s. m.