cloric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLÓRIC adj. (În sintagma)
Acid cloric = acid oxigenat al clorului, folosit ca oxidant. – Din
fr. chlorique.cloric (Dicționar de neologisme, 1986)CLÓRIC adj.m. Acid cloric = acid oxigenat al clorului. [< fr.
chlorique].
cloric (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLÓRIC adj. acid ~ = acid oxigenat al clorului, oxidant foarte puternic. (< fr.
chlorique)
cloric (Dicționaru limbii românești, 1939)*clóric, -ă adj. (d.
clor).
Chim. Acid cloric, rezultat din combinațiunea cloruluĭ cu oxigenu.
cloric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clóric adj. m.cloric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cloric a.
acid cloric, combinarea clorului cu oxigenul.
cloric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLÓRIC adj. (În sintagma)
Acid cloric = acid oxigenat al clorului, folosit ca oxidant. — Din
fr. chlorique.