clopotar - explicat in DEX

clopotar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLOPOTÁR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar.

clopotar (Dicționaru limbii românești, 1939)
clopotár m. Cel care trage clopotele. Cel care fabrică saŭ vinde clopote. Cel care face curte (lingușește). Animalu care merge cu clopotu orĭ cu talanga înaintea turmeĭ.

clopotar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clopotár s. m., pl. clopotári

clopotar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clopotar m. 1. turnător de clopote; 2. cel ce toacă și trage clopotele; 3. berbecele dinaintea turmei cu clopotul de gât.

clopotar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLOPOTÁR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). — Clopot + suf. -ar.