clopoțì - explicat in DEX

clopoți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.

clopoți (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
clopoți, clopoțesc I v. t. (d. bărbați) a face curte unei femei. II v. r. (la pers. a III-a sg.) a suna (de recreație etc.).

clopoți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clopoțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 să clopoțeáscă

clopoți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). — Din clopot.

clopoțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clopoțì v. a trage clopoțelul (CAR.).