cloncăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLONCĂNÍ, pers. 3
cloncănește, vb. IV.
Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [
Prez. ind. pers. 3 și:
clóncăne] –
Clonc +
suf. -ăni.cloncăni (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.
cloncăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cloncăní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. clóncăne/cloncănéște, imperf. 3
sg. cloncăneá; conj. prez. 3
să clóncăne/să cloncăneáscăcloncăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLONCĂNÍ, pers. 3
cloncănește, vb. IV.
Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [
Prez. ind. pers. 3 și:
clóncăne]
— Clonc +
suf. -ăni.cloncănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cloncănì v.
1. a cânta, vorbind de cloșcă;
2. fam. a cârăi, a flecari;
3. Tr. a croncăni.