clarificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLARIFICÁRE, clarificări, s. f. Acțiunea de a (se) clarifica. –
V. clarifica.clarificare (Dicționar de neologisme, 1986)CLARIFICÁRE s.f. Acțiunea de a clarifica și rezultatul ei; lămurire, limpezire. [<
clarifica].
clarificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clarificáre s. f.,
g.-d. art. clarificắrii; pl. clarificắriclarificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLARIFICÁRE, clarificări, s. f. Acțiunea de
a (se) clarifica. —
V. clarifica.