clandestin - explicat in DEX

clandestin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.

clandestin (Dicționar de neologisme, 1986)
CLANDESTÍN, -Ă adj. Cu caracter secret (fiind oprit de lege); ilicit. [Cf. fr. clandestin, lat. clandestinus].

clandestin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLANDESTÍN, -Ă adj. cu caracter secret; ilicit, conspirativ. (< fr. clandestin, lat. clandestinus)

clandestin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clandestin, -ă adj. (lat. clandestinus, d. clam, pe ascuns). Ceĭa ce se face pe ascuns contra legiĭ saŭ moraleĭ: societate clandestină. Adv. În mod clandestin.

clandestin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. clandestínă, pl. clandestíne

clandestin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clandestin a. care se face pe ascuns, mai cu seamă în contra legilor și a moralei.

clandestin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). — Din fr. clandestin, lat. clandestinus.