clancai - explicat in DEX



clăncăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLĂNCĂÍ, pers. 3 clắncăie, vb. IV. Intranz. (Despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + suf. -ăi.

Alte cuvinte din DEX

CLANC CLANARET CLANAL « »CLANCAIT CLANCAT CLANDESTIN