civit - explicat in DEX

civit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIVÍT, -Ă, civiți, -te, adj. (Pop.) Albastru-închis; vânăt. – Din tc. čivit.

civit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
civít s. m. – 1. Indigo, colorant albastru-închis. – 2. Culoare albastru-închis. – 3. Sulfat de cupru. – 4. Pînză bleumarin. Tc. çivit (Roesler 607; Șeineanu, II, 139; Loewe 63; Ronzevalle 78), cf. sb. čivit.

civit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*civít, -ă adj. (turc. čivid, čivit; sîrb. čivit). Rar azĭ. Albastru închis (indigo). S. n., pl. urĭ. Vechĭ. Haĭnă albastră închisă. – Azĭ e înlocuit pin [!] barbarizmu [!] fr. bleu marin, pron. bleomarén!

civit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
civít (pop.) adj. m., pl. civíți; f. civítă, pl. civíte

civit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
civit a. și n. albastru închis, indigo. [Turc. ČIVIT].

civit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIVÍT, -Ă, civiți, -te, adj. (Pop.) Albastru-închis; vânăt. — Din tc. čivit.