cizela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIZELÁ, cizelez, vb. I.
1. Tranz. A prelucra. a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit.
2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (de stil, de exprimare) unei lucrări (literare, științifice); a ciopli.
3. Tranz. și
refl. Fig. A face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate, cultură etc. – Din
fr. ciseler.cizela (Dicționar de neologisme, 1986)CIZELÁ vb. I. tr. A lucra, a ciopli, a scobi, a orna cu dalta. ♦ (
Fig.) A șlefui; a împodobi, a înfrumuseța (o operă, o scriere etc.). [< fr.
ciseler].
cizela (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIZELÁ vb. tr. 1. a lucra, a ciopli, a orna cu dalta. 2. (fig.) a șlefui; a înfrumuseța (o operă, o scriere etc.). (< fr.
ciseler)
cizela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cizelá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cizeleázăcizela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIZELÁ, cizelez, vb. I.
1. Tranz. A prelucra, a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit.
2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (de stil, de exprimare) unei lucrări (literare, științifice); a ciopli.
3. Tranz. și
refl. Fig. A face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate, cultură etc. — Din
fr. ciseler.cizelà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cizelà v.
1. a lucra cu dalta, a scobi;
2. a săpa figuri în metale.