civism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIVÍSM s. n. (
Livr.) Atitudine, zel, devotament de care dă dovadă un bun cetățean. – Din
fr. civisme.civism (Dicționar de neologisme, 1986)CIVÍSM s.n. Atitudine politică și etică, zel de care dă dovadă un bun cetățean. [< fr.
civisme].
civism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIVÍSM s. n. atitudine politică și etică de bun cetățean; devotament patriotic. (< fr.
civisme)
civism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)civísm s. n.civism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)civism n. zelul unui bun cetățean pentru interesele țării sale.
civism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIVÍSM s. n. Atitudine, zel, devotament de care dă dovadă un bun cetățean. — Din
fr. civisme.