civilizator - explicat in DEX

civilizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIVILIZATÓR, -OÁRE, civilizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care civilizează, care răspândește civilizația. – Din fr. civilisateur.

civilizator (Dicționar de neologisme, 1986)
CIVILIZATÓR, -OÁRE adj. Care civilizează, răspânditor de civilizație. [Cf. fr. civilisateur].

civilizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIVILIZATÓR, -OÁRE adj. care civilizează. (< fr. civilisateur)

civilizator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*civilizatór, -oáre adj. Care civilizează: religiunea creștinească e civilizatoare.

civilizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
civilizatór adj. m., pl. civilizatóri; f. sg. și pl. civilizatoáre

civilizator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
civilizator a. și m. care civilizează.

civilizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIVILIZATÓR, -OÁRE, civilizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care civilizează, care răspândește civilizația. — Din fr. civilisateur.