civic - explicat in DEX

civic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÍVIC, -Ă, civici, -ce, adj. Care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc. – Din fr. civique, lat. civicus.

civic (Dicționar de neologisme, 1986)
CÍVIC, -Ă adj. Propriu cetățeanului; cetățenesc. ♦ (Fig.) Patriotic. [< lat. civicus, cf. fr. civique].

civic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÍVIC, -Ă adj. propriu cetățeanului; cetățenesc. ◊ (fig.) patriotic. (< fr. civique, lat. civicus)

civic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cívic, -ă adj. (lat. civicus). Cetățenesc: virtuțĭ civice. Drepturĭ civice, pe care legea le dă cetățenilor. Coroană civică, cunună de frunze de stejar pe care Romaniĭ o dădeaŭ celuĭ ce salvase în războĭ vĭața unuĭ cetățean roman.

civic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cívic adj. m., pl. cívici; f. cívică, pl. cívice

civic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
civic a. cetățenesc: datorii, virtuți civice: coroană civică, cunună de stejar dată, la Romani, celui ce scăpa viața unui cetățean.

civic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÍVIC, -Ă, civici, -ce, adj. Care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc. — Din fr. civique, lat. civicus.