civilie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIVILÍE s. f. (
Înv. și
pop.) Viață, stare, condiție de om civil, de cetățean care nu este nici militar, nici preot. [
Var.:
țivilíe s. f.] –
Civil +
suf. -ie.civilie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)civilíe (
înv.,
pop.)
s. f.,
art. civilía, g.-d. civilíi, art. civilíeicivilie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIVILÍE s. f. (
Înv. și
pop.) Viață, stare, condiție de om civil, de cetățean care nu este nici militar, nici preot. [
Var.:
țivilíe s. f.] —
Civil +
suf. -ie.