ciuvaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUVÁȘ, -Ă, ciuvași, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a
Republicii Autonome Ciuvașe sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține ciuvașilor (
1), privitor la ciuvași. – Din
rus. čuvași.ciuvaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciuváș adj. m.,
s. m.,
pl. ciuváși; adj. f.,
s. f. ciuváșă, art. ciuváșa, pl. ciuváșeciuvaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUVÁȘ, -Ă, ciuvași, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Republicii Autonome Ciuvașia sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Republicii Autonome Ciuvașia sau ciuvașilor (1), privitor la Republica Autonomă Ciuvașia ori la ciuvași. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă altaică din ramura turcică, vorbită de ciuvași (1). — Din
rus. čuvași.