ciurdă - explicat in DEX

ciurdă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIÚRDĂ, ciurde, s. f. (Reg.) 1. Cireadă. ♦ Turmă de animale necornute. 2. (Fam.) Mulțime de oameni, de copii etc.; ceată, cârd. – Din magh. csorda.

ciurdă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
ciúrdă, -e, s.f. – Cireadă, turmă (de animale): „C-o zâs tata că mi-a da / O ciurdă mândră de boi” (Papahagi 1925: 174). – Din magh. csorda.

ciurdă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciúrdă (reg.) s. f., g.-d. art. ciúrdei; pl. ciúrde

ciurdă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciurdă f. Mold. Tr. 1. cireadă; 2. mulțime (de oameni sau de copii). [Ung. CSURDA].

ciurdă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIÚRDĂ, ciurde, s. f. (Reg.) 1. Cireadă. ♦ Turmă de animale necornute. 2. (Fam.) Mulțime de oameni, de copii etc.; ceată, cârd. — Din magh. csorda.

cĭurdă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭúrdă f., pl. e (ung. csurda, csorda, d. vsl. črĭeda. V. cireadă). Trans. Mold. Cireadă. Mulțime, cîrd: o cĭurdă de copiĭ. – Pe aĭurea și cĭúrdină, pl. ĭ.