ciumă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIÚMĂ, ciume, s. f. 1. Boală infecțioasă și epidemică foarte gravă, caracterizată prin febră mare, diaree, delir, tumefacții ale ganglionilor etc.; pestă.
2. Fig. Persoană foarte urâtă (și foarte rea).
3. Fig. Mizerie, năpastă, nenorocire mare. ◊
Ciumă brună = nazism; fascism.
4. Compus:
ciuma-apelor = plantă erbacee acvatică cu tulpina lungă, subțire, ramificată, care se fixează prin rădăcini pe fundul apelor
(Elodea canadensis). –
Lat. cyma „umflătură”.