ciucuraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUCURÁȘ, ciucurași, s. m. 1. Diminutiv al lui
ciucure; ciucurel.
2. Plantă erbacee cu flori roz sau albe, dispuse în mici capitule
(Adenostyles alliariae). –
Ciucure +
suf. -aș.ciucuraș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CIUCURÁȘ (‹
ciucure)
s. m. (la
pl.) Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, înaltă de 60-100 cm, cu frunze reniforme sau rotunde, flori roz, albe, dispuse în capitule (
Adenostyles allariae). Crește în regiunile de munte.
ciucuraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciucuráș s. m.,
pl. ciucuráșiciucuraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUCURÁȘ, ciucurași, s. m. 1. Diminutiv al lui
ciucure; ciucurel.
2. Plantă erbacee cu flori roz sau albe, dispuse în mici capitule
(Adenostyles alliariae). —
Ciucure +
suf. -aș.