ciucurat - explicat in DEX

ciucurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUCURÁT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. -at.

ciucurat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciucurát (rar) adj. m., pl. ciucuráți; f. ciucurátă, pl. ciucuráte

ciucurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUCURÁT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. — Ciucure + suf. -at.

cĭucurat (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭucurát, -ă adj. (d. cĭucure). Vest. Cu cĭucurĭ.