ciuciure (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIÚCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre
(Campanula glomerata). –
Et. nec.ciuciure (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciúciure (plantă)
s. m.,
art. ciúciurele; pl. ciúciuriciuciure (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIÚCIURE, ciuciuri, s. m. Plantă erbacee acoperită cu peri moi, cu flori violete sau albastre
(Campanula glomerata). —
Et. nec.