ciubotărie - explicat in DEX

ciubotărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUBOTĂRÍE¹ s. f. (Reg.) Meseria ciubotarului; cizmărie¹. [Var.: ciobotărie s. f.] – Ciubotar + suf. -ie.

ciubotărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUBOTĂRÍE², ciubotării, s. f. (Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie². [Var.: ciobotăríe s. f.] – Ciubotă + suf. -ărie.

ciubotărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciubotăríe (reg.) s. f., art. ciubotăría, g.-d. art. ciubotăríei; (ateliere) pl. ciubotăríi, art. ciubotăríile

ciubotărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUBOTĂRÍE¹ s. f. (Reg.) Meseria ciubotarului; cizmărie¹. [Var.: ciobotăríe s. f.] — Ciubotar + suf. -ie.

ciubotărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUBOTĂRÍE², ciubotării, s. f. (Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie². [Var.: ciobotăríe s. f.] — Ciubotă + suf. -ărie.