ciubotar(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIUBOTÁR,ciubotari, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: ciobotár s. m.] – Ciubotă + suf. -ar.
ciubotar(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ciubotár (reg.) s. m., pl. ciubotári
ciubotar(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIUBOTÁR,ciubotari, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: ciobotár s. m.] —Ciubotă + suf. -ar.